Mikutza

Plec acu’ vreo 2 zile de la munca aproape lesinata, cu burta lipita de sira spinarii si ochii iesiti din orbite de foame. Mi-era asa de foame ca incepusem sa vad carnaciori in loc de oameni pe scaunele din metrou si ii multumesc lui D-zeu ca nu am intalnit in drum spre casa vreun copilas cu cine stie ce minunatie de “cioco”, acadea sau ce mai manca puradeii in ziua de azi, ca m-as fi repezit in mod cert sa-i iau din mana “mancarea”. Pe la Dristor cand mergeam prin pasaj imi aduc aminte de o femeie pe care o vazusem cu o zi inainte, stand in statie si asteptand metroul, cu o punga plina ochi de floricele (sau popcorn ca asa se zice mai nou), cum manca ea cu pofta floricele, cu privirea fixata pe un panou publicitar, ochii mari si capul lasat putin intr-o parte.

Ies din pasaj cu gandul la fumeia aia si deodata ma pocneste un miros puternic de floricele. Mirosea in asa hal ca aveam impresia ca am indesate floricele in nari! Ba da-o incolo de treaba, imi zic eu in gand, asa mult m-a marcat femeia aia de ieri incat sa simt miros de floricele?!? Poate e de la foame, imi zic, tot in gand, si merg mai departe. Cu fiecare pas facut aveam tot mai multe floricele indesate in nas, pardon, mirosul devenea din ce in ce mai (mult orice ^_^) puternic. Dupa o “agonie” de cattiva pasi, in care foamea mea ajunsese la extrem si era combinata cu o pofta nebuneasca, plus ca nu-mi puteam scoate imaginea femeii aleia din cap, descopar sursa: o masinarie de facut floricele!!!! Stiam de ea dar probabil de foame uitasem ca exista.

“VREAU, VREAU, VREAU!!!” urlam in gand si topaiam de fericire si de foame. Dau sa fac un pas catre locul cu pricina si observ o coada luuuuuuuuuungaaaaaaa rau…asa ca las’ capul jos, injur in gand pe toti care stateau la coada:”mama voastra de fomisti ma!!” si merg mai departe. N-avea rost sa stau la coada aia…”las’ ca imi iau de la magazin, de’alea la punga si manc’ acasa, in pat cu ochii in monitor” ma consolez eu! Ajung la statia la care cobor de obicei, urc scarile grabita si ma duc repede la magazin:”Floricele aveti??!?”, “N-am”, zice timid vanzatorul, uitandu-se la mine care aveam ochii inecati in lacrimi. Un val de miros de vodka ma ia prin surprindere, ma pocneste din plin si ma scoate din panica:”mai sunt si alte magazine!!”. Merg la urmatorul magazin si o intreb pe vanzatoare daca au floricele:”aaa…adica popcorn??”. Platesc, iau punga si bag viteza pana acasa.

Ajunsa acasa mananc, mancare, uitandu-ma la punga cu floricele, adica popcorn, si pe masura ce mancam parca imi disparea pofta…dubios!! Pun mana pe punga si incep sa o studiez, poate are ceva punga si deaia mi-a trecut pofta…sau poate mi-era doar prea foame si am luat-o eu razna de la miros! Pe punga, pe partea din spate, mare reclama ce era:

“Aseaza-te comod in fata mareului sau micului ecran si savureaza delicioasele floricele de porumb Star. Savureaza o comedie buna, alaturi de un gust de cascaval plin de umor: Comic Cheese. Daca vrei sa schimbi genul ai Action Barbecue, un gust exploziv de barbacue pentru filmele de actiune pline de adrenalina. Si Classic Salt, o reteta traditionala, cu sare, pentru filmele fermecatoare de altadata. Vizionare gustoasa!”

Deci asa! Care-va-sa-zica floricelele astea is speciale domn’le!! Deci, asadar si prin urmare daca ma uit la o comedie si manc’ floricele cu gust de cascaval plin de umor, nu conteaza cum e filmu’, daca imi place sau nu, eu oricum si in orice caz tot o sa mor de ras pentru ca am floricelele Comic Cheese!! Sa nu mai zic de filmele de actiune sau cele clasice!! Cele clasice sunt super speciale, un fel de SuperMan al floricelelor, SuperPopcorn, pentru ca sunt facute dupa o reteta traditionala si secreta, dar au uitat ei sa scrie! Ma intreb pentru filmele de groaza ce ar trebui sa mananc?!?

Tot respectul pentru cei care au “compus” asa ceva. Sunt sigura ca au lucrat, gandit, copt si rascopt la povestioara asta ceva vreme. Le multumesc din suflet, m-au facut sa rad cu lacrimi!! Parca si vad oameni panicati, alergand pe strada de la magazin la magazin sa gaseasca floricele Action Barbecue!! “Pai bine doamna, de 3 zile tot vin si intreb de floricelele astea ca vrea fi-mio’ sa vedem nush ce film de actiune! Io ce-i mai spun acum?? Si-asa de 3 zile plange incontinuu ca nu poate sa vada filmu fara floricele!!” sau “Lasa draga, nu mai plange, mai avem inca jumatate de Bucuresti de cautat prin magazine floricele Classic Salt, iti promit solemn ca o sa mancam floricele la filmul asta, orice’ar fi!!”

Un pont pentru toti regizorii de filme: trimite-ti cate un bax de super-floricele-minune deastea la fiecare critic de filme, aveti grija sa nu cumva sa incurcati aromele, in functie de film alegeti si aroma, si mai mult ca sigur o sa luat oscaru’ cu filmul, de fapt ce zic eu prostii aici? O sa luati tzashpe Oscaruri, GARANTAT!!

Desi am ras copios n-am mai mancat floricele, nu de alta dar mi-era frica sa nu mor de ras dupa ce manc “floricele cu gust de cascaval plin de umor”. Si voi cei care cititi treaba asta, sa nu cumva sa puna ala negru cu coarne rosi, sau rosu cu coarne negre, sa va uitati vreodata la o comedie, film de actiune sau clasic, fara sa va luati inainte super floricele. SA FIE CLAR!!! Daca n-aveti bani de floricele va uitati la un film de groaza ca pentru ala inca nu exista floricele!