Mikutza

Da, stiu! Inca un post despre Metallica si concertul lor din Bucuresti din luuunga lista a blogurilor care au scris sau vor scrie pe aceasta tema. Cei care sunteti satuli de asa ceva, inchideti pagina, daca asa vreti, dar nu va fi acel gen de post:”Am fost la Metallica, a fost super. Am tipat pana mi-au iesit plamanii pe gat si apoi, cu o imbratisare tandra, mi-am luat plamanii si am cantat impreuna. Am baut vodka, pana am cazut lat si si-au lustruit toti talpa pe fata mea, desi mie nici nu-mi place vodka”. As fi vrut sa pot spune inceputul insa…dar, poate voi avea sansa data viitoare.

N-are rost sa spun de ce nu am fost, de parca nu ar fi clar ca nu am avut bilet. Am vrut sa cumpar cand s-au suplimentat, dar, asa cum mi-am imaginat, n-am avut nici cea mai mica sansa. Probabil cozile se facusera ca pe vremea lui Ceasca, cu 3 zile inainte, oamenii dormeau pe jos si tot tacamul. Am un prieten care a avut 2 bilete, si de ieri de la ora 14 a inceput sa ma tortureze. Ba ca nu mai stie ce sa faca sa treaca timpul mai repede, ba ca nu mai stie versurile, ba ca nu stie cu ce sa imbrace (de parca pasa cuiva), in fine…dupa vreo doua ore jumatate, timp in care el se plangea si eu ma rugam de el sa-mi dea biletele, apoi sa moara sa imi dea blietele, apoi sa il fac eu sa moara si sa iau biletele, a plecat spre stadion iar eu am ramas resemnata si i-am urat distractie placuta, nu stiu de ce….ca sigur nu avea nevoie.

L-am rugat insa sa ma sune la 2 melodii… One si Nothing Else Matters, si din nou nu imi puneam prea mare speranta in asta. La super concert, sa te apuci sa suni pe cineva si sa stai cu telefonul in mana, cat tine melodia, sa nu poti sa dai din maini si sa te desfasori in buna voie ca nu cumva sa scapi telefonul din mana….desi telefonu nu e caramida, dar o data ajuns pe jos, TI-E CLAR ca nu-l mai gasesti. Incercam doar sa fiu realista.

Trecusera 5 ore, se apropia momentul inceperii concertului iar eu ma uitam plictisita la teveu. Pe la 21:13 minute am inceput sa aud un zgomot ciudat, Initial nu mi-am dat seama ce e…dar m-am prins repede, am pus televizorul pe mute, si deabea respiram, incercand sa aud ceva. Dupa un timp m-am enervat, pentru ca incepuse sa ploua mai tare, si mai claxonau unii (pentru ei am avut “doar vorbe dulci) si nu mai auzeam prea bine (am uitat sa spun ca eram la prietenul meu acasa, care sta relativ, cat de cat, aproape de Stadionul Cotroceni)

Pe la 21:45 mi-a sunat telefonul pentru prima oara…Master of Puppets, mi-a fost putin greu sa-mi dau seama ce se canta din cauza urletelor, dar dupa ce mi-am dat seama, n-au mai contat tipetele. Pe la 22:20 a fost urmatorul telefon, Nothing Else Matters, care s-a auzit bine rau, desi, la fel ca la Master of Puppets se urla grav iar la One, aveam fiori pe sira spinarii, mi-au dat si lacrimile la cat de bine se auzea. Auzeam si de afara putin si din telefon. La One au inceput artificiile, si din cate am inteles show-ul de acolo a fost mai mult decat magnific. Artificii care explodau (bubuiau) pe ritmul melodiei, Metallica pe scena si peste 20.000 de oameni care cantau in cor ONE, imagine that!!!

Dupa ce s-a terminat concertul, m-am intalnit cu cei doi prieteni care au fost acolo ca sa aflu mai multe amanunte, si cu ochii mari, cat cepele, ascultam si incercam sa le “fur” imaginile. Erau uzi din cap pana in picoare, tremurau de frig in ultimul hal si nici nu imi pot imagina in ce hal ii dureau picioarele dupa ce au stat atat in picioare dar se vedea bucuria de pe fata lor ca au fost acolo. Voce inca mai aveau, si mi-au povestit cate ceva, nu foarte mult, dar destul cat sa inteleg ca a fost o experienta incredibila pentru ei.

Nu stiu pe cati intereseaza, sau cati imi inteleg entuziasmul (si nici nu imi prea pasa) dar pentru mine faptul ca am auzit ce s-a intamplat acolo, un lucru marunt, poate, pentru multi, dar mult prea mare pentru mine, inseamna mult, AL DRACULUI DE MULT!!! Sper ca dupa urmatorul concert sa imi pot incepe postul cu:”Am fost la concert la Metallica…” si sper sa nu fie nevoie sa mai astept inca 10 ani…

MULTUMESC RAZVAN