Mikutza

Sunt genul de persoana care acorda si o a doua sansa, si a treia, si a patra….in fine, sunt de regula ingaduitoare, desi daca m-ai calcat pe coada nu te gandi ca scapi “nepedepsit”. Dar nu despre mine e vorba aici ci despre detinuti.

Am mai scris despre asta si se stie parerea mea. Ai facut o fapta grava, platesti [punct] asa cum hotareste legea (daca esti prins, nu m-am putut abtine sa nu scriu asta). Legea are si ea gaurile ei negre si nu ma apuc sa discut despre asta. E drept ca unii fac puscarie nevinovati, sau platesc pentru faptele altora, sau au o pedeapsa prea mare pentru fapta comisa, sau prea mica, sau…sau…si iara sau… dar, daca te-a mancat, tre’ sa fii scapinat!

In acel post am ironizat putin cererea detinutilor de a avea niste conditii mai bune. Poate ca ei nu cer foarte mult ci doar conditii cat de cat omenesti, desi unii dintre detinuti nu le merita. E bine stiut faptul ca numarul detinutilor depastete cu mult capacitatea penitenciarelor, drept urmare, detinutii stau unii peste altii, dorm pe jos, pe pereti, pe tavane sau ei stiu cum fac, poate dorm cu randul, in ture.

Acu’ daca stau sa ma gandesc mai bine, nici nu stiu cum sa interpretez motivul pentru care conditiile sunt cele care sunt. O explicatie ar fi ca se spera ca respectivul, sau respectivii sa se sperie sau sa se sature de ce e in puscarie si sa (re)vina pe calea cea buna. Partea rea ar putea fi ca dupa ce a stat atat in puscarie s-a inrait/indracit si o sa faca si mai mult rau/paguba cu speranta ca nu va mai fi prins de data asta si o sa aiba un happy ending (el, pe o plaja in Mexic alaturi de o superbitate de muher, stand fara griji).

Dar gata, nu ma mai intind aiurea cu psihologia si “filozofeala” mea si trec direct la subiect. Detinutii au si ei blog, nu e chiar al lor, ci al deputatului Nati Meir, care spera sa ii ajute pe detinuti prin rezolvarea micilor-mari probleme iscate. Ultimul post mi-a atras mie atentia in mod deosebit (click aici pentru a vedea postul).

Nu stau sa despic firul in patru, motive pentru a face acest gest “umanitar” sunt destule, dar vreau sa las gandul asta asa, Gandul ca oamenii pot face lucuri frumoase fara sa se astepte la o recompensa, ca oamenii sa se ajute intre ei doar pentru ca sunt oameni, doar pentru ca au nevoie de ajutor. Avand in vedere ca e vorba de detinuti care ajuta…mie mi se pare chiar minunat.