Plec acu’ vreo 2 zile de la munca aproape lesinata, cu burta lipita de sira spinarii si ochii iesiti din orbite de foame. Mi-era asa de foame ca incepusem sa vad carnaciori in loc de oameni pe scaunele din metrou si ii multumesc lui D-zeu ca nu am intalnit in drum spre casa vreun copilas cu cine stie ce minunatie de “cioco”, acadea sau ce mai manca puradeii in ziua de azi, ca m-as fi repezit in mod cert sa-i iau din mana “mancarea”. Pe la Dristor cand mergeam prin pasaj imi aduc aminte de o femeie pe care o vazusem cu o zi inainte, stand in statie si asteptand metroul, cu o punga plina ochi de floricele (sau popcorn ca asa se zice mai nou), cum manca ea cu pofta floricele, cu privirea fixata pe un panou publicitar, ochii mari si capul lasat putin intr-o parte.
Ies din pasaj cu gandul la fumeia aia si deodata ma pocneste un miros puternic de floricele. Mirosea in asa hal ca aveam impresia ca am indesate floricele in nari! Ba da-o incolo de treaba, imi zic eu in gand, asa mult m-a marcat femeia aia de ieri incat sa simt miros de floricele?!? Poate e de la foame, imi zic, tot in gand, si merg mai departe. Cu fiecare pas facut aveam tot mai multe floricele indesate in nas, pardon, mirosul devenea din ce in ce mai (mult orice ^_^) puternic. Dupa o “agonie” de cattiva pasi, in care foamea mea ajunsese la extrem si era combinata cu o pofta nebuneasca, plus ca nu-mi puteam scoate imaginea femeii aleia din cap, descopar sursa: o masinarie de facut floricele!!!! Stiam de ea dar probabil de foame uitasem ca exista. Read the rest of this entry »
Posted under Reclame